_crop.jpg)
Noi mereu avem nevoie de alte și alte anotimpuri. Oricât de nostalgici nu am fi față de vara ce a trecut, nu poți să trăiești vara mai departe în septembrie. Pentru că septembrie e luna în care trebuie să faci noi planuri și să fii mai organizat, luna în care toți încep ceva nou, indiferent de vârstă. Asta o zic pentru că în prima zi de toamnă eu sunt încă în vacanță dar cu gândul la planuri și idei noi, la ce o să mai aducă toamna asta și la câte și mai câte o să se întâmple.
Se prea poate că eu încă leg începutul anului școlar de toate acestea, dar parcă mai e ceva la toamna asta, care te îndeamnă să faci schimbări, să te re-evaluezi, să-ți pui întrebări. Eu de exemplu mă întreb acum mai mereu de ce îmi este greu să-mi pun dorințe când cade o stea sau suflu în lumânări? Și nu e pentru că nu cred în superstiții și nici pentru că nu ar mai fi nimic ce să-mi doresc. Dar e pentru că e o avalanșă de dorințe și e tare împrăștiată. Dar iaca vine toamna și nu știu cum le așază ea pe toate la locul lor, de nu mă lasă să dorm nopțile, făcând agende, notițe și creând scopuri în viață.
Pietrele ne vin mai nou la pachet cu cartofii, sau poate este vorba despre o „nouă promoție”, îți oferă bonus o piatră cadou. Oricum ar fi, mirarea nu-ți este mică atunci când scoți din pachet un cartof și nu-ți dai seama de ce este atât de greu (de 3-4 ori mai greu decât unul normal). În continuare, mirarea se amplifică când îți dai seama că ții de fapt în mână o piatră (foarte asemănătoare cu un cartof, de altfel). Iaca până unde ajunge tupeul și disperarea de a vinde. Chiar nu ne putem lipsi de așa moduri umilitoare de a face afaceri? Europa, pregătește-te, noi venim... pietre avem, minte ne lipsește!
15 februarie 2013, zi cu mare „tam-tam”, mai ales pe la casele mai mari. Multe impresii, de la fiecare diferite. Părerea Galinei, studentă la Jurnalism, mi-a părut una foarte interesantă:
”A fost amuzant, inițial ne-am simțit ca la piața centrală, acolo unde se vinde ceva cu 10 lei și e îmbulzeală, după care a urmat o excursie fugitivă de 5 minute prin 2 săli. Cel mai plăcut lucru este că am cunoscut oameni noi, am schimbat impresii, în rest, mi-am mai demonstrat o dată că în Moldova cultură și respect nu prea este! Deși toată acțiunea trebuia să se înceapă la 9:30, am fost reținuți mai mult timp de niște domni îmbrăcați solid cu aere de oameni puernici care ne-au rugat să ieșim afară sub pretextul că trebuie să facă curat. După ce „acțiunea” s-a început, o voce stranie de după detectoarele de metale a anunțat că studenții trebuie să facă cîțiva pași în urmă, că ei intră ultimii. Și așa, am așteptat pînă la 11 pentru 5 minute de excursie fugitivă. O altă parte bună e că ghidul a fost destul de amabil. În rest, aroganță și lipsă de respect peste tot... priviri de sus și pline de dispreț din partea acelor „oameni îmbrăcați la patru ace” care de fapt sunt acolo datorită și din cauza noastră”.
Concluzia: avem „palat de lux” pe fundal de sărăcie! Frumos contrast!
Ideea cîntăreților ambulanți m-a fascinat tot timpul. E pur și simplu plăcut să treci pe stradă, într-o zi banală, alături de alți zeci de oameni grăbiți, întristați, nervoși, stresați, și dintr-o dată să te oprești, să vezi și să auzi „altceva”. Altceva decît țipete și înjurii în microbuz, altceva decît vocea taxatorului pe care o aud și prin somn: „achităm taxa, poftim bilețele”.. „cei din spate, achităm, vă rog!”, altceva decît „axiomele” lui Hobbes de la politologie, pur și simplu „altceva”!
Astăzi, am cunoscut doi tineri, sau copii mai bine zis, care foarte relaxați, pe o bancă din parc, mențineau un ritm foarte interesant cu tobele lor. Am aflat de la ei că fac acest lucru din pură plăcere atunci cînd au timp liber și că au deja un an experiență, cutreierînd tot orașul și încercînd să aducă un strop de culoare pe străzile gri! Nu au studii muzicale, doar un auz foarte fin și o pasiune adevărată pentru muzică! Este suficient pentru ca să creeze o atmosferă ce se măsoară în cîteva secunde pentru un simplu trecător, dar sunt cîteva secunde de „altceva”.
Lucrurile bune nu mor niciodată, este demonstrat. Este vorba de acel „test al timpului” care dovedește de fapt calitatea și rezistența unui produs, fie că vorbim despre muzică, haine, bijuterii, filme sau cărți. Am încercat să găsesc cîteva exemple de „produse” care s-au reinventat pe parcursul timpului dar au păstrat bineînțeles ideea originală iar altele care pur şi simplu au devenit şi au rămas legende.
Muzică
"Over the rainbow" (muzică - Harold Arlen, versuri - E. Y. Harburg)
Baladă clasică, scrisă pentru filmul The Wizard of Oz (1939), interpretată în filmul cu același nume, de Judy Garland. Pe parcursul anilor mulți din artiștii de succes și-au creat propria versiune, cele mai cunoscute fiind cele ale lui Israel Iz Kamakawiwoʻole (1993), Eva Cassidy (2001). Piesa a devenit, o tradiție a concursurilor de talente din lumea întreagă, o frumoasă versiune este cea a lui Karly Rose Sonenclar (2012). Piesa nu a trecut neobservată nici de dj-ii autohtoni, o versiune din 2011 fiind ce a lui Dj Goku.
Haine
Perioada de aur a marilor creatori de modă: Coco Chanell, Nina Ricci, Paul Poiret, Christian Dior, ale căror creații au definit ceea ce secolul XX a numit "la haute couture", este una de referință pentru moda de azi. Cu toții cunoaștem "micuța rochie neagră" atît de celebră, care este și astăzi în tendințe deși aceasta își are începutul încă din anul 1926. Micuța rochie neagră nu este doar o tendință ci și o revoluție, marchează trecerea de la rochiile lungi si corsetele strimte la rochii mult mai comode și mai stilate. Conceptul se dezvoltă odată cu apariția unei fotografii în revista "Vogue", cu așa numita "the little black dress" creată de
Coco Chanell.
Filme
"Pe aripile vântului" (Gone With the Wind, 1939) în regia lui Victor Fleming, ecranizarea romanului omonim scris de Margaret Mitchell, este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, care a primit zece premii Oscar, un record deținut timp de douăzeci de ani. Povestea a fost ecranizată şi în cadrul unui serial TV "Scarlett" din 1994.
Cărţi
Păşim în lumea fictivă şi ne aducem aminte cu drag de "Leul, Vrăjitoarea şi Garderoba" de C.S. Lewis (1950) din colecţia "Cronicile din Narnia" care este în lista celor mai bine vîndute cărţi din lume, cu aproximativ 85 de milioane de exemplare vîndute. Deşi are o istorie de mai bine de 50 de ani, este citită şi iubită de multe generaţii, fiind şi ecranizată în mai multe versiuni.
Sînt încă multe alte "nume mari", concepte, idei, tendinţe, curente, care au trecut acel "test al timpului" demonstrîndu-şi valoarea de bază ce le-a consacrat - calitatea!
Studiem ani în șir și ne concentrăm forțele spre a însuși lucruri teoretice. Citim mult și încercăm să învățăm din experiențele altora, iar datorită invaziei internetului în viața noastră am început să „teoretizăm” și relațiile cu cei din jur, or, acele prietenii virtuale nu reprezintă decît partea teoretică a unei prietenii reale. Astfel ajungem chiar și să flirtăm teoretic, să iubim teoretic, sa ne certăm teoretic. Și nu ar fi poate din vina faptului că așa am fost deprinși să acționăm din școală, ci doar din teama de a încerca să facem lucuri adevărate, să ne asumăm responsabilități în lumea reală.
Teoriile se aplică în practică, așa am fost învățați, însă ne este greu să trecem de la una la alta, pentru că ceea ce ne așteaptă în practică este de cele mai multe ori neașteptat și nu decurge conform planului teoretic.
Și pînă la urmă ajungem fiecare în ipostaza de a ne întreba la ce e bună atîta teorie ( mai ales cînd ajungem în sesiune și vedem adunate grămadă atîtea informații pe masa de studiu) întrucît ne demonstrăm eficiența pînă la urmă tot prin fapte, în viața reală, dincolo de cărți, dincolo de actele ce atestă absolvirea unei facultăți.
Se pare însă că atunci cînd vine vorba de practică și teorie vorbim de un pachet întreg și nu le putem separa. Și totuși, aș putea demonstra mult mai bine că îmi ies clătitele delicioase, gătindu-le de fapt, decît dacă aș spune tuturor că cunosc rețeta, nu-i așa? Dar nici nu aș putea să le gătesc fără rețetă. Teorie sau practică? Cred că mai bine am spune altfel: teorie și practică!
.jpg)
