Cum poți să vorbești de viitorul Moldovei în limba rusă?

Iau ziarul de dimineață... principalul subiect - Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Comentarii pozitive, încrezătoare, în parcursul european al Republicii Moldova. Peste zi, aveam însă să întîlnesc, din întîmplare, și alte poziții în privința subiectului. Întorcîndu-mă de la universitate, aud din depărtare strigîndu-se: „Moldova!, Moldova!...slogan, urmat însă de discursuri în limba rusă. Mă apropii din curiozitate. Flaguri ale Partidului Comuniștilor, panglica sf. Gheorghe și alte flaguri, cărora nu le-am înțeles sensul. Probabil s-a dorit crearea iluziei unei manifestații de mare amploare, întrucît erau mai multe flaguri decît oameni. Poziția manifestanților era clară, nu m-a deranjat defel, ceea ce m-a deranjat a fost însă un singur lucru: cum să vorbești de viitorul Moldovei în limba rusă? Cum să strigi: „Moldova!, Libertate!”, dacă nu ești în stare să înțelegi pe deplin a cui  este de fapt Moldova, ce înseamnă Moldova, cine sîntem noi, cei care o constituim?

Avem drepturi, avem libertăți, avem dreptul de a fi împotriva summit-ului de la Vilnius sau oricărui alt summit,  împotriva oricăror altor acțiuni ale claselor conducătoare, dar nu avem dreptul să neglijăm adevărata identitate a Moldovei, să-i ștergem originile adevărate, să vorbim de viitor fără să cunoaștem trecutul!

O pată de sînge care vorbește...

Cine sînt eu? Împărtășind opinia lui Nichita Stănescu, pot spune că sînt și eu o pată de sînge care vorbește, dar cel mai important e că vrea să se facă auzită. Profitînd de avantajele tehnologiilor informaționale de comunicare, îmi pot satisface dorința aprigă mult mai ușor prin intermediul acestui blog. Voi încerca să-mi împărtășesc trăirile și să mă alătur comunității blogerilor, dar în același timp să-mi exersez abilitățile de scriere, întrucît din asta îmi voi cîștiga, posibil, existența în cîțiva ani. 

Studentă, în căutarea unui loc al meu, în această lume grăbită, agitată și supraîncărcată de probleme. Mie, însă, imi place să cred ca pot să aduc un pic de optimism în orice situație, de aceea găsirea acelui „loc” visat este doar o chestiune de timp. Inițial, am creat acest blog pentru a avea un spațiu al meu, nelimitat, unde mi-aș putea publica micile articole de jurnalist începător și a depăși etapa de a le citi doar în sala de curs, și desigur pentru a nu-mi irosi momentele de inspirație. Pe parcurs, sînt sigură însă ca acest blog va deveni ceva mai mult decît atît. Oricum, sper să fie de folos, atît mie cît și celor care vor avea răbdarea și interesul să-mi urmărească postările.