Perspective și retrospective

Ce a însemnat 2013 pentru mine?

Emoții, pregătiri pentru examenul maturității, experiențe noi, olimpiade, concursuri, absolvire, BAC, bal, distracție, despărțirea de cei mai buni prieteni, de casa părintească, de părinți și de copilărie. 

Admitere, iarăși emoții, vise... multe vise, aspirații, idealuri, responsabilități, nou mediu, teamă de necunoscut, rătăciri prin capitala Moldovei, noi amici, colegi de universitate, seri lungi de studiu, oboseală, început de maturitate!

Prima testare, prima știre, primul reportaj, primul 10, primul examen, primul job și primul salariu și în sfîrșit prima vacanță din viața de studentă. Deși drumul de la Chișinău pînă la Slobozia Mare pare interminabil, totuși, acum, l-aș parcurge și în fiecare săptămînă, dacă aș putea! 

2013 pentru mine, a fost momentul în care drumul vieții a devenit un pic mai larg și cu un pic mai multe intersecții. În prezent sunt la etapa la care învăț semnele de circulație și nu este ușor, noroc că am profesori foarte buni la acest capitol, și aici mă refer la părinți, frați și desigur prieteni, care deși se află în aceeași situație ca și mine, învățăm împreună să parcurgem acest drum, care poate fi și foarte anevoios. 

Nu pot privi înainte fără să privesc mai întîi în urmă. Sunt mulțumită de peisajul de retrospectivă pe care-l am dar sunt sigură că cel de perspectivă va fi încă și mai frumos decît mă aștept, pentru că sînt încrezătoare în forțele mele iar la aceasta se adaugă și o doză de optimism, la care nu am renunțat niciodată!

De sărbători, citim!

Atmosferă magică la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”. Cel mai interesant mi s-a părut brăduțul de Crăciun.

Cum poți să vorbești de viitorul Moldovei în limba rusă?

Iau ziarul de dimineață... principalul subiect - Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Comentarii pozitive, încrezătoare, în parcursul european al Republicii Moldova. Peste zi, aveam însă să întîlnesc, din întîmplare, și alte poziții în privința subiectului. Întorcîndu-mă de la universitate, aud din depărtare strigîndu-se: „Moldova!, Moldova!...slogan, urmat însă de discursuri în limba rusă. Mă apropii din curiozitate. Flaguri ale Partidului Comuniștilor, panglica sf. Gheorghe și alte flaguri, cărora nu le-am înțeles sensul. Probabil s-a dorit crearea iluziei unei manifestații de mare amploare, întrucît erau mai multe flaguri decît oameni. Poziția manifestanților era clară, nu m-a deranjat defel, ceea ce m-a deranjat a fost însă un singur lucru: cum să vorbești de viitorul Moldovei în limba rusă? Cum să strigi: „Moldova!, Libertate!”, dacă nu ești în stare să înțelegi pe deplin a cui  este de fapt Moldova, ce înseamnă Moldova, cine sîntem noi, cei care o constituim?

Avem drepturi, avem libertăți, avem dreptul de a fi împotriva summit-ului de la Vilnius sau oricărui alt summit,  împotriva oricăror altor acțiuni ale claselor conducătoare, dar nu avem dreptul să neglijăm adevărata identitate a Moldovei, să-i ștergem originile adevărate, să vorbim de viitor fără să cunoaștem trecutul!

O pată de sînge care vorbește...

Cine sînt eu? Împărtășind opinia lui Nichita Stănescu, pot spune că sînt și eu o pată de sînge care vorbește, dar cel mai important e că vrea să se facă auzită. Profitînd de avantajele tehnologiilor informaționale de comunicare, îmi pot satisface dorința aprigă mult mai ușor prin intermediul acestui blog. Voi încerca să-mi împărtășesc trăirile și să mă alătur comunității blogerilor, dar în același timp să-mi exersez abilitățile de scriere, întrucît din asta îmi voi cîștiga, posibil, existența în cîțiva ani. 

Studentă, în căutarea unui loc al meu, în această lume grăbită, agitată și supraîncărcată de probleme. Mie, însă, imi place să cred ca pot să aduc un pic de optimism în orice situație, de aceea găsirea acelui „loc” visat este doar o chestiune de timp. Inițial, am creat acest blog pentru a avea un spațiu al meu, nelimitat, unde mi-aș putea publica micile articole de jurnalist începător și a depăși etapa de a le citi doar în sala de curs, și desigur pentru a nu-mi irosi momentele de inspirație. Pe parcurs, sînt sigură însă ca acest blog va deveni ceva mai mult decît atît. Oricum, sper să fie de folos, atît mie cît și celor care vor avea răbdarea și interesul să-mi urmărească postările.