„Înainte eram doar nebun, acum sunt fericit” (U.O - Un om)

„Înainte eram doar nebun, acum sunt fericit”, iată ce a zis un om în miez de noapte (la propriu) când a intrat în rutiera ce mă ducea acasă, la 200 km de un oraș gălăgios. Și da, asta se întâmpla în aceeași zi în care mă gândeam și îmi confirmam a nu știu câta oară că poporul nostru e mai trist în viața de zi cu zi decât ceea ce vedem la nunțile pompoase sau alte manifestații locale.

Ei și parcă microbuzul acela se umpluse așa de un aer optimist și fiecare călător ieșea zâmbind și cred că și drum plăcut spre casă a avut. Și te gândești cât înseamnă o vorbă bună și un chip zâmbitor. Interesant e că așa un gest banal prinde contur de excepțional. Și dacă e excepțional înseamnă că e rar, îmi dau seama. 

Despre ce am vrut să fie această postare? Despre fericire? Nu, mai degrabă despre oameni care o împart necondiționat. În viață n-am întâlnit decât trei persoane care mi-au oferit așa senzație și nu știu cum, volens nolens, dar mai mult cred că volens, m-am legat de ei și am încercat să mă aflu cât mai mult în preajma lor, pentru că în atmosferă pozitivă se naște și înflorește productivitatea.

Și în mintea mea s-a născut un vis, să devin și eu așa persoană pentru cineva. Să fiu și eu un om pozitiv 24/24 și să fiu sursă de energie infinită care să-i miște pe alții din loc. 

Mai pe scurt, împărțiți bucurie atâta cât puteți și stați în preajma oamenilor care vă motivează și vă alimentează cu pozitivism.