Despre „a spune mulțumesc”

Situație: o mamă cu un copil de mână intră în troleibuz. După două stații coboară, dar nu înainte de a înapoia în mod deschis biletul, taxatoarei. Aceasta mulțumește și-l pregătește pentru a-l pasa următorului pasager. Următorul pasager va lua biletul, cel mai probabil nu va riposta că a fost deja folosit și poate chiar îl va lăsa în continuare în mâna taxatoarei, primind și el „mulțumesc-ul” de rigoare. Acum, voi explica pentru ce mulțumește taxatoarea?

Pentru doi lei pe care îi va aduna la ceilalți 5, 10 sau chiar 20. 20 de lei din care va cumpăra o pâine, 1 litru de lapte și un pachet de biscuiți și pentru moment va fi fericită și împăcată cu sine pentru că are un salariu mic și e convinsă că taxele cuvenite a fi percepute din cei 20 de lei, nu fac nicio diferență la bugetul de stat și chiar de ar face, s-ar găsi cineva mai important ca să adune această mică contribuție la alți 100, 200 sau chiar 1000 de lei, trecuți prin mai multe mâini și ajunși în buzunarul unui funcționar public. Și astfel, taxatoarea este cu conștiința împăcată, la fel cum este și mama care a înapoiat biletul, pentru că moldovenii sunt un popor milostiv și solidar, în toate circumstanțele.

Pentru taxatoare urmează o nouă zi în care va mai câștiga 5 sau 10 lei - bonus la salariu, o nouă zi în care va discuta cu pasagerii despre cât de corupți sunt guvernanții, despre cât de coruptă e țara asta și cum ar da orice să fugă de aici și să trăiască într-o țară civilizată. Ea nu știe ce înseamnă asta dar termenul sună bine.

Și pentru copilul care văzuse ieri cum mama înapoiază biletul taxatoarei, urmează o nouă zi. El crește și nu înțelege că în Moldova se poate proceda și altfel. El vine acasă și cere 20 de lei pentru a-i lua o ciocolată profesoarei care a omis două greșeli în testul său, și astfel să-i mulțumească pentru nota mărită. El crește și devine profesor sau medic și acceptă și el „atenții” pentru mici omisiuni și astfel obiceiurile respective formează un stil de viață, un stil de viață pe care îl trăiesc și eu, și tu, și copiii noștri îl vor trăi.

Și nu, acest text nu este despre corupție, pentru că asta pentru moldoveni vizează doar politicienii și oamenii mari în stat. Acest text este despre o mentalitate bolnavă, despre o infecție națională pentru care nu avem niciun antivirus. Pentru că taxatoarea va continua să mulțumească și va lua în fiecare zi o doză tot mai mare din virusul infecției naționale. Și odată s-ar putea să plece într-un mediu mai sănătos. Problema e că, virusul îngheață dar nu dispare niciodată.